Alergia
Inflamaţia alergică a mucoasei nazale (Rinita alergică)
Rinita alergică este o boală foarte neplăcută, care afectează aproape 20% din populaţie.
Diagnosticată şi tratată corespunzător însă, rinita alergică nu afectează capacitatea de muncă, capacitatea de a învăţa, sau posibilităţile de odihnă ale pacientului.
Rinita alergică este reacţia alergică a mucoasei nazale faţă de orice agent, care are un comportament alergizant faţă de căile respiratorii.
În cursul aestei reacţii se eliberează o cantitate mare de histamină, care produce tumefacţia mucoasei nazale, totodată creşte secreţia de mucus la nivelul mucoasei nazale, în sinusurile maxilare şi la nivelul mucoasei oculare Boala prezintă de obicei o incidenţă familială crescută (sunt afectaţi mai mulţi membri de familie).
20% a copiilor şi 15-30% dintre adulţi sunt afectaţi de boală. Unele studii estimează că 75% dintre copiii suferinzi de astm bronşic, suferă totodată şi de rinită alergică.
În funcţie de factorul alergen şi de tabloul clinic, se deosebesc două tipuri fundamentale de rinită alergică:
-Rinita alergică sezonală (febra de fân sezonală) şi
-Rinita alergică perenială.
Tipul cel mai frecvent al alergiei este febra de fân sau polinoza.
Febra de fân este o reacţie alergică specifică imediată, care afectează mucoasa nazală în sezonul corespunzător.
Istoricul bolii este tipic, mai ales în cazul rinitei alergice sezonale. Simptomele apar odată cu apariţia alergenului (a anumiţilor poleni).
Semnul caracteristic este apariţia pruritului nazal (mâncărimea nasului), iar respiraţia devine dificilă, până la complecta înfundare a nasului. Apare strănutul compulsiv, cu accese repetate de strănut.
În cele mai multe cazuri se observă o secreţie nazală apoasă.
Poate să apară desemenea scăderea, sau absenţa completă, intermitentă a simţului olfactiv.
Într-o parte a cazurilor – din cauza lezării epiteliului olfactiv – cazul poate fi complicat cu dispariţia definitivă a simţului pentru miros.
Alergia poate fi însoţită de inflamaţia conjunctivei. Bolnavul îşi simte capul greu, înfundat, cu o senzaţie neplăcută de plenitudine. Poate să apară o senzaţie generală “de bolă”, însoţită de febră tranzitorie, şi de scăderea apetitului.
Diferitele tulburări neurovegetative pot fi deasemenea prezente. În unele cazuri mai grave poate să apară chiar incapacitatea bolnavului pentru muncă.
Suprainfecţia bacteriană poate să apară deasemenea în anumite cazuri, producând complicaţii, ale căror simptomatologii li se asociază simptomelor de bază.
Evoluţia bolii:
Rinita alergică este produsă de alergenii inspiraţi pe căile respiratorii. Contactul cu alergenii – la persoanele odată sensibilizate – induce la nivelul mucosei nazale şi a sinusurilor paranazale o reacţie alergică imediată (de tip I.), mediată de către imunoglobuline, în special de Ig. E.
Astfel, la nivelul organelor “de şoc” (mucoasa nazală, conjunctivele, şi alte mucoase) va avea loc o reacţie inflamatorie rapidă.
În cursul acestei reacţii rapide, – datorită efectului alergenilor din ţesuturi – din peretele vascular şi din unele elemente figurative ale sângelui se eliberează histamine şi substanţe cu efect histaminic, care vor produce inflamaţia.
Aceste substanţe produc dilataţie vasculară, hiperemie, tumefacţie şi extravazarea lichidelor din vasele sanguine spre interstiţiu.
Din această cauză nasul se înfundă, curge şi apare senzaţia de mâncărime.
Reacţia alergică sezonală este produsă de poleni (calendarul polenilor).
Particulele de polen (cu un diametru de 15-30 micrometri) sunt de fapt spermatozoizi minusculi, necesari pentru reproducerea plantelor.
Cele mai multe acuze, bineânţeles, sunt produse de către plantele la care procesul de reproducere are loc prin intermediul vântului, iar apariţia acestor acuze este sezonală.
Un număr mic, de 15-20 de particule de polen pe metri cub de aer, sunt în stare să inducă reacţia alergică. Florile colorate, minunate, care se însămânţează cu ajutorul insectelor, produc în cele mai puţine cazuri alergii.
În Ungaria alergenul cel mai activ este planta denumită “floarea pârloagelor” sau “iarba pustei” (Artemisia elatior sau ambrosiifolia).
Ea provine de pe câmpiile mari ale Statelor Unite, de unde a fost importată la începutul anilor 1900, odată cu transporturile de cereale infectate.
În ţara noastră, în prima perioadă a apărut numai pe teritorii circumscrise, dar până la urmă s-a răspândit şi se găseşte pe tot teritoriul ţării.
Această buruiana înfloreşte în iulie, iar concentraţia de polen al aerului este maxim la sfârşitul lunii iulie şi în luna august, în funcţie de condiţiile vremii. Polenul, datorită mărimii lui, se depune la nivelul căilor respiratorii superioare, la nivelul mucoasei nazale şi oculare, şi produce reacţii alergice. Iarba pustei şi alergia produsă de această plantă este aproape necunoscută în ţările Europei Occidentale.
Se presupune că în aceste ţări – din cauza zilelor de sfârşit de vară mai puţin calde – planta nu reuşeşte să se maturizeze, totodată şi teritoriile necultivate sunt mai puţine.
Pelinul negru (Artemisia vulgaris) este o plantă aproape la fel de răspândită ca şi floarea pârloagelor, şi este deasemenea un alergen puternic. Timpul înfloririi este identic cu cel al florii pârloagelor. Se observă foarte frecvent o alergie dublă, încrucişată, la ambele din cele două plante.
Polenul de mesteacăn (Betula verrucosa) este deasemenea un important alergen.
Polenii unor ierburi de primăvară sau de vară se numără şi ei printre alergenii principali. Din această categorie fac parte pătlagina (Plantago), iarba de Patagonia sau firuţa (Poa), deasemenea zâzania (Lolium), precum şi pirul târâtor (Agropyron).
Iarba şi ceilalţi poleni de plante produc cel mai frecvent rinite alergice; alergiile induse de praful de casă, de gândacii de bucătărie, de părul de pisică sau de părul de câine produc astm bronho-pulmonar, iar sensibilizarea la polenul de floarea pârloagelor poate să producă atât febra fânului, cât şi astmul.
Reacţia alergică perenială:
Este produsă indiferent de anotimp, de alergeni inhalaţi, cum ar fi diferitele tipuri de mucegai, părul de animale, praful de casă, acarienii; dar poate fi produsă şi de alergenii din alimente, cum ar fi peştele, căpşunii, nucile, ouăle, laptele, făina; sau de alergeni ţinând de ocupaţie, ca
Făina – în cazul brutarilor, păr, mătreaţă – în cazul frizerilor, la fel şi o serie de alergeni bacterieni sau parazitari pot intra în discuţie.
Altă cauză etiologică
O altă cauză a declanşării reacţiei alergice este hiperacidifierea organismului. Substanţele toxice, care sunt produse în corpul hiperacidifiat, contribuie în mare măsură la fenomenele care poartă numele de: “simptomatologia alergiei”.
Din cauza digestiei insuficiente, moleculele mai mari de proteine şi de aminoacizi rămân nedigerate, şi astfel nu se absorb. Ele vor fi tratate de către organism ca şi substanţe străine, iar răspunsul pe care organismul îl va da, va însemna pornirea reacţiei alergice.
Echilibrarea digestiei, dezacidifierea organismului poate fi un pas important în combaterea alergiei. În cursul reacţiei alergice se eliberează histamină. La rândul ei, această histamină, stimulează în stomac celulele gastrice, care vor scinda sarea de bucătărie şi astfel se va produce bicarbonat de sodiu. Dacă observaţi, că în organismul D-voastră apar unele semne de alergie, acestea denotă – cu mare probabilitate – că şi organismul D-voastră este pe cale să se acidifieze!
Diagnostic: Diagnosticul se pune pe baza istoricului bolii, care este caracteristic.
Laborator: La precizarea diagnosticului se folosesc metode de examinare a salivei şi examenele celulare, cum ar fi:
Testul dermic intracutan, testul Prick, testele dermice epicutane.
Testul de provocare a mucoasei nazale, sub control rinomanometric.
Determinarea nivelului de anticorpi serici (determinarea IgE).
Radio-allergo-sorbent-test (RAST).
Examenul clinic local: Mucoasă albastră-violacee, palidă. În stadiile acute poate fi roşie aprinsă. Coanele apar tumefiate. Se observă o secreţie apoasă foarte abundentă.
Diagnostic diferenţial: rinopatie vasomotorie, alte tipuri de rinite.
Tratament:
Este recomandat tratamentul etiologic: Hiposensibilizarea specifică (pe baza testului de alergeni), începută, pe cât posibil, înainte de începerea sezonului (în cazul febrei de fân: toamna)
Tratamentul se repetă mai mulţi ani în şir.
În plus, se recomandă:
– Evitarea alergenului (în munţii înalţi)
– Schimbarea meseriei (în caz de nevoie)
– Şi administrarea locală sau generală de cromoglicat disodic (Intal), care împiedică eliberarea substanţelor H (histamina, serotonina) din mastocite.
Tratamente simptomatice:
medicamente antihistaminice, corticosteroizi (substanţe specific preparate pentru administrare locală)
Este important de ştiut că picăturile nazale pe bază de corticosteroizi, care reduc edemul mucoasei nazale şi produc vasoconstricţie, au o serie de reacţii adverse, nedorite! În cazul în care apar polipi sau tumefacţii cronice ale mucoasei nazale, este necesară
intervenţia
chirurgicală.
Tratamentul etiologic
Pasul cel mai important în acest sens îl constituie dezacidifierea organismului printr-un regim alimentar alcalin şi prin complectarea alimentaţiei cu suplimente alimentare alcalinizante.
Recomandăm folosirea suplimentelor alimentare preparate din substanţe de bază naturale, care înlocuiesc bazele pierdute din organism, totodată leagă surplusul de acizi.
Preparatul cel mai important, recomandat de noi conţine amestecul unic al unui număr de 49 de specii de zarzavaturi, ierburi, frunze şi diferite cereale germinate, cultivate în bioculturi. Preparatul conţine un număr mai mare de 125 de vitamine naturale, minerale şi aminoacizi, ceea ce face posibilă absorbţia maximă a bazelor.
Energizează în mod deosebit, cu ajutorul lui sângele preia mai uşor oxigenul din apă. Este un catalizator de oxigen puternic, ajută la funcţionarea optimă a celulelor. Alcalinizează corpul şi sistează stările de hiperaciditate.
Prafurile recomandate de noi se dizolvă în apă curată şi se consumă în cursul zilei. Dacă consumaţi produsul nostru, în câteva săptămâni (timp, care depinde şi de constituţie) puteţi obţine rezultate nemaipomenite în scăderea acidităţii, la fel şi în detoxifierea şi energizarea organismului.
Pentru informaţii suplimentare vă rog să consultaţi pagina despre produs, respectiv site-ul meu internaţional.
Dacă mai aveţi şi alte întrebări, sunaţi la numărul de telefon 36-20-397 4144, sau căutaţi-mă prin e-mail la adresa: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Date despre produs, şi comandă
Ca şi complicaţie a rinitei alergice poate să apară îmbolnăvirea sinusurilor paranazale şi a căilor respiratorii mai joase. Se pot forma polipi nazali sau ai sinusurilor maxilare.
Suprainfecţia şi alergia
Bacteriile şi viruşii se pot comporta ca şi alergeni, deşi rolul lor în această privinţă este mult controversat. După modul de evoluţie a bolii, acest tip de alergie poate avea trei forme:
a) Reacţie alergică produsă de bacterii şi viruşi, fără existenţa unei infecţii clinic aparente (de exemplu: alergiile produse de paraziţii care trăiesc pe mucoasa nazală)
b) Reacţia alergică care apare datorită infecţiei bacteriale sau virale (de exemplu: rinită sau sinuzită cronică bacterială, cu reacţie secundară de sensibilizare la microorganisme)
c) Suprainfectarea ţesuturilor alergizate în prealabil (în care caz microorganismul infectant nu este identic cu agentul alergizant)
Evoluţie, prognoză: În general evoluţia este benignă, iar prognoza este bună. Simptomele alergice se răresc odată cu înaintarea pacientului în vârstă. Este posibilă totuşi apariţia astmului bronşic ca urmare a rinitei alergice (şi vice-versa).
Cui să mă adresez?
Dacă suferiţi de una sau mai multe dintre simptomele menţionate mai sus, căutaţi-ne cu încredere!
Consultaţii de specialitate:
6724 Szeged Kálvária sgt. 51.
La colţul format de piaţa Kálvária cu strada Kápolna (lângă chioşcul cu hamburger).
Programul consultaţiilor: Luni, Miercuri, orele 17-19
Programări: 06 20-397 4144
email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.