Refluxul

Boala de reflux

Boala de reflux este cea mai frecventă boală a tractului digestiv, simptomele ei fiind observate la aproape jumătate din populaţie.

Sindromul a fost descris pentru prima dată în 1935 de dr. A. Winkelstein, care a făcut legătura dintre modificările mucoasei esofagiene şi efectul nociv al secreţiei gastrice acide. Termenul de esofagită de reflux (inflamaţia esofagului datorită refluxului) a fost întrodus de dr. Allison, care în 1946 a descoperit rolul determinant al mecanismului de reflux în procesul de formare a leziunilor mucoasei. Foarte multă lume crede că arsurile gastrice însoţesc în mod normal episoadele de alimentaţie.

Deşi sunt frecvent percepute după alimentaţie, şi eventual între mese, totuşi cauza lor nu este însăşi alimentaţia.

 

 

 

Literatura de specialitate i-a dat bolii de reflux  numele de “sugrumătorul mascat”, pentru că ea stă ascunsă foarte frecvent în spatele altor boli.


În Ungaria boala este aproape necunoscută, şi de multe ori chiar nici bolnavii trataţi nu sunt conştienţi de posibilităţile de vindecare şi de tratament ale refluxului.

Reluxul poate să apară şi la oamenii sănătoşi, în condiţii normale, şi în această perioadă nu produce nicio acuză. În acest stadiu factorii care apără şi cei care atacă mucoasa faringiană se află în echilibru. În momentul în care acest echilibru se destramă, procesul se cronicizează şi apar simptomele bolii de reflux.

 

Totalitatea acuzelor, simptomelor şi a eventualelor complicaţii, poartă numele de boală de reflux. Pe baza denumirii engleze (Gastro-Oesophageal Reflux Disease) literatura de specialitate o mai numeşte şi GERD.

Boala de reflux, GERD, este o perturbare complexă a porţiunii superioare a tractului digestiv, datorită căreia conţinutul gastric şi duodenal, amestecat cu acizii gastrici şi lichidele digestive, se întoarce – contrar sensului normal de circulaţie – în esofag, unde produce simptome neplăcute, iar în cazuri mai grave chiar şi inflamaţii ale mucoasei, cu modificări organice grave.

Simptomul cel mai evident, produs de secreţiile refluate este piroza (senzaţia de arsură a stomacului), durerile arzătoare retrosternale şi senzaţia de sufocare.

 

 

 

 Incidenţă

Aproximativ 80% a cazurilor de boală este aşa-zisul reflux asimptomatic, fără acuze. În aceste cazuri nu se observă semne care ar denota în mod direct existenţa refluxului.

Este cunoscut faptul că cei mai mulţi sugari “râgâie” după mâncare, ceea ce este de fapt un fel de reflux. Vestea cea bună este însă că 90% dintre bebeluşi scapă cu timpul de acest fenomen.

Frecvenţa sindromului creşte însă vertiginos peste vârsta de patruzeci de ani. Peste 55 % a populaţiei maghiare adulte suferă în oarecare măsură de simptomele bolii de reflux. Iar altă 28% din populaţie este periclitată.

 

 

Dintre stadiile diferite de gravitate formele mai puţin grave sunt cele mai frecvente, ele constituie în jur de 60% a cazurilor.

În mod interesant, deşi refluxul conţinutului gastric acid este de multe ori dovedit în mod cert, leziunile epiteliale (eroziuni, excoriaţii, ulcere) apar totuşi doar la 30-40% a acestor cazuri, iar dintre acestea 5-20% vor avea complicaţii care afectează esofagul.

Aproximativ 7% a populaţiei adulte acuză zilnic arsuri gastrice. Mai mult decât 48% a femeilor gravide au simptome care denotă reflux.

 

 

 


Simptome

Boala de reflux apare frecvent mascat de o altă boală (reflux asimptomatic). Simptomul cel mai frecvent al bolii de reflux este piroza (arsura gastică), care apare la peste 83% dintre bolnavi.

Conţinutul gastric acid se poate reîntoarce în faringe sau în cavitatea bucală (regurgitaţii), producând durere toracală, dificultăţi de deglutiţie sau disfagie (deglutiţie dureroasă).

Dintre fenomenele atipice, cu caracter non-digestiv 47% sunt reprezentate de tuse, 35% de bronşite, 16% de astm, iar la 10% tabloul clinic este colorat de disfonie (răguşeală) cronică.

Sindromul de fapt este produs de perturbările mişcărilor porţiunii superioare ale tractului digestiv, de aceea nu este surprinzător că 20-25% din cazuri prezintă aşa-zise acuze dispeptice (digestive), cum ar fi scârba, senzaţia de plenitudine, greaţa, balonările.

 

 

Pentru că locul de producere al acidului gastric este în exclusivitate în stomac, peretele faringian nu este pregătit să se apere de efectul nociv al acidului gastric, de aceea acest acid produce la acest nivel o puternică senzaţie de arsură dureroasă.

Deci arsura gastrică este de fapt o senzaţie arzătoare, dureroasă, provenită din esofag. Este produsă de obicei de funcţionarea insuficientă a muşchiului sfincter care desparte esofagul de stomac.

Boala de reflux poate să producă durere toracală, care poate imita o boală cardiacă de origine coronariană. Bolnavii acuză dureri constrictive sau arzătoare retrosternale care iradiază în spate, în menton, în braţe sau în gât.

 

 

Este caracteristică deasemenea regurgitarea unor cantităţi mai mici de conţinut gastric chiar în gură. Fenomenul de “breaktrough al acidităţii nocturne” amăreşte orele somnului de noapte a aproximativ 80% dintre bolnavii care acuză arsuri gastrice.

Pe lângă leziunile de esofag un alt pericol al refluxului acid nocturn poate să apară dacă lichidul ajunge în trahee şi apoi în plămâni.

Aici poate să producă pneumonie recurentă sau bronşită cronică. Dintre simptomele respiratorii menţionăm astmul, tusea cronică, faringita cronică, sinuzita, pneumonia, laringita, pecum şi răguşeala.

 

 


Afecţiunile oto-rino-laringologice (O.R.L.) şi refluxul

Refluxul acid poate să producă numeroase afecţiuni oto-rino-laringologice, cum ar fi tusea cronică, singultul (sughiţul) recurent, durerile de gât, laringita însoţită de disfonie (răguşeală), când bolnavul simte nevoia să-şi drege vocea, sau chiar poate să apară o îngroşare a corzilor vocale.

 

 

 

Cauza acestui simptom din urmă este faptul că faţă de efectul nociv al lichidului care se întoarce din stomac faringele şi laringele posedă un sistem de apărare chiar mai slab decât esofagul.
Bolnavul acuză frecvent senzaţie de usturime şi de constricţie nodulară în gât, şi prezenţa unui mucus gros, aderent. O altă acuză frecventă este durerea care iradiază în urechi.

Mucoasa faringiană, laringiană şi a sinusurilor nazale are un pH de fond alcalin. Din cauza devierii acestui pH alcalin în direcţie acidă, galndele salivare se tumefiază. Glandele tumefiate au aspect de “griş” şi produc un mucus foarte gros, aderent, care poate să producă acuze cronice foarte neplăcute. La copii secreţiile care curg înspre faringe produc tuse (care se prezintă mai ales seara), şi inflamaţii recurente frecvente.

 

 

Ca şi simptom derutativ refluxul poate imita şi astmul. Mai multe statistici au dovedit că incidenţa refluxului la bolnavii de astm depăşeşte cu mult procentul de incidenţă caracteristică pentru populaţia sănătoasă.
Pe lângă acesta boala de reflux poate să inducă criza de astm, astfel încât cele două boli se susţin şi se agravează reciproc, ducând la simptome şi probleme din ce în ce mai grave.

Mai mult decât atât, modificările neuropatologice de la nivelul esofagului şi al peretelui bronşic explică faptul că refluxul acid din esofag creşte sensibilitatea căilor respiratorii, ceea ce la bolnavii astmatici poate produce o nouă criză.

În final, ca simptom “sinistru”, pot să apară deglutiţia dificilă, vărsăturile, slăbirea în greutate, hemoragiile şi complicaţiile grave ale bolii.

 

Evoluţia bolii

Celulele speciale ale stomacului produc acid clorhidric din apă şi din ionii de clor a sării de bucătărie (clorură de sodiu), pe când ionii de sodiu rămaşi liberi se asociază cu bioxidul de carbon produs în cursul respiraţiei celulare, formând bicarbonatul de sodiu, cu acţiune de tamponare.

Cele două procese sunt paralele: cu cât se formează mai mult acid clorhidric în stomac, cu atât mai multe baze în acelaş timp.

Când conţinutul acid al stomacului ajunge în intestinul subţire, secreţiile intens alcaline ale pancresului şi vezicii biliare îl neutralizează, astfel încât la urma urmei din baze şi din acidul clorhidric se formează din nou clorură de sodiu, apă şi bioxid de carbon.

 

 

Deoarece neutralizarea necesită o mai mare cantitate de baze decât cea care se produce în cursul acestui proces, organismul este obligat să stocheze bazele. Pentru a realiza acest lucru, el are nevoie de o cantitate suficientă de alimente alcalinizante.

Alimentaţia sănătoasă, echilibrată este bogată în fructe şi legume, care conţin multe substanţe producătoare de baze (K, Ca, Na, Mg), cu ajutorul cărora se poate evita acidifierea exagerată.

Acizii organici din fructe se descompun  în bioxid de carbon şi apă, pe când elementele alcaline rămân neschimbate. În cazul unei acidifieri intense este nevoie şi de un aport complementar de baze.

 

 

Factori care predispun la boală


Factorii care predispun la reflux sunt: presiunea intraabdominală crescută (obezitate, haine strâmte, graviditate), alimentaţia dinainte de culcare, consumul de cafea şi alcool, fumatul, unele medicamente, poziţia orizontală.

Consumul câtorva alimente poate fi deasemenea pusă în corelaţie cu GERD; aşa sunt fructele citrice, portocalele, lămâile, ciocolata, alimentele grase şi prăjite, mentolul, alimentele condimentate, alimentele pe bază de roşii (de exemplu sosul de spsghete, chili, pizza etc.), bulionul de roşii, cafeaua, ceaiul, cola, răcoritoarele carbogazificate.

Hernia hiatală (de diafragm) poate deasemenea contribui la producerea GERD-ului. Vorbim de hernie diafragmatică, când partea superioară a stomacului iese pe deasupra diafragmului. Diafragmul ajută sfincterul (muşchiul închizător) inferior al esofagului la reţinerea acidului în stomac. Astfel hernia hiatală poate contribui la formarea GERD-ului. Hernia de diafragm poate să apară la orice vârstă şi s-a dovedit, că peste vârsta de 50 de ani la foarte mulţi oameni sănătoşi, deşi investigaţiile paraclinice ţintite arată prezenţa ei.

 


Complicaţii

Bolile care se datorează complicaţiei bolii de reflux sunt: esofagita, ulcerul esofagian, în cadrul căruia se pot forma leziuni superficiale ale mucoasei, sau leziuni mai profunde, ulcere.

Cicatricile şi stricturile esofagiene se dezvoltă mai ales în treimea inferioară a esofagului, şi se observă la 10-20 la sută al bolnavilor. Hemoragiile şi esofagitele apar la mai puţin de 5 la sută a bolnavilor. Din păcate pot să apară şi stări precanceroase.

 

 

 

 

Investigaţii

Cea mai modernă metodă de investigaţie a bolii de reflux o constituie aşa-zisa endoscopie (explorarea porţiunii superioare a tubului digestiv cu un instrunent optic, numit endoscop).

Cu această metodă este posibilă inspecţia directă a esofagului şi prelevarea de ţesut pentru examen histopatologic.


endoscop2Examenul radiologic al esofagului

a pierdut mult din importanţă, şi efectuarea lui este indicată practaic numai în cazurile cu dificultăţi de deglutiţie, în cele care din cauza stenozei esofagiene strâmte nu pot fi explorate prin endoscopie, sau în care este indicată intervenţia chirurgicală.

O metodă de investigaţie foarte sensibilă este monitorizarea pH-ului timp de 24 de ore, în cursul căreia, cu ajutorul unei sonde care se întroduce prin nas în esofag, se pot măsura condiţiile acidităţii esofagiene. 

 


Tratament

Persoanele care suferă de arsuri gastrice nu trebuie să îndure aceste suferinţe. Schimbările care privesc alimentaţia şi stilul de viaţă, dezacidifierea generală a organismului, precum şi medicamentele inhibitoare a secreţiei gastrice, prescrise de medic, aduc uşurare la cei mai mulţi dintre pacienţi.


Care este scopul tratamentului?

În cazurile uşoare scopul tratamentului este atingerea unei stări fără acuze. În cazurile care prezintă leziuni epiteliale ale mucoasei şi ulcerţii scopul mai îndepărtat este vindecarea modificărilor mucoasei şi prevenirea complicaţiilor.

În tratamentul bolii de rflux poate avea un rol important evitarea acelor alimente şi medicamente care împiedică contracţia eficientă a muşchiului sfincter inferior al esofagului.

Trebuiesc evitate alimentele cu conţinut crescut de lipide, deasemnea consumul de ciocolată, de alcool, la fel şi condimentele, cafeaua, ceaiul şi fumatul.

Să înlăturăm consumul de medicamente cu conţinut de teofilină şi nitraţi, şi a anumitor medicamente cu acţiune hipotensoare.

 

Unele medicamente antiinflamatoare produc leziuni ale peretelui esofagian, prelungind astfel procesul de vindecare. S-ar putea să fie de folos slăbirea în greutate, deasemenea ridicarea cu 15 cm a capătului dinspre cap al patului. Evitarea cinei târzii poate ajuta la fel mult în ameliorarea simptomelor.

 

Dieta de reflux

La bolnavii cu reflux este foarte importantă alimentaţia regulată, în canzităţi mici. Să evităm condimentele tari, alimentele acide, alcoolul şi fumatul.

Să consumăm la micul dejun zeamă prospăt stoarsă de zarzavaturi sau fructe (excepţie fac citricele), un pahar de ceai medicinal sau câteva fructe. Sunt foarte bune cerealele sub formă de fulgi sau muesli, chefirul sau iaurtul simplu cu conţinut de floră vie, la fel şi laptele de origine vegetală.

 

 

La amiază să consumăm întotdeauna supă caldă, soteuri sau salate. Carnele consumat cu verdeţuri crude îngraşă mai puţin, decât garniturile tradiţionale.

După masa să mâncăm zarzavaturi crude sau fructe, şi să nu mai mâncăm alimente saţioase după ora 6. Înainte de culcare putem să mai consumăm un fruct, un iaurt sau o salată. Să bem zilnic 2 litri de apă strecurată, ceai medicinal sau apă minerală plată.

Să ne abţinem de la consumul “răcoritoarelor” carbogazoase, îndulcite cu zahăr, pentru că acestea cresc nivelul acidităţii în organism.

 

Consumarea preparatelor suplimentare alcaline

În multe cazuri dieta în sine nu mai este de ajuns, sau solicitarea zilnică crescută nu poate fi înlăturată, şi atunci se poate recurge la folosirea suplimentelor alimentare:

Recomandăm folosirea suplimentelor care se prepară din substanţe de bază naturale, îmlocuiesc bazele absente şi leagă excesul de acizi.

Noi recomandăm în primul rând un preparat, compus din amestecul unic a 49 specii de diferite zarzavaturi, ierburi verzi, frunze şi cereale încolţite, cultivate în bioculturi. Preparatul conţine deasemenea un număr mai mare de 125 de vitamine naturale, substanţe minerale şi aminoacizi, care fac posibilă o absorbţie maximă a bazelor.

Are un efect energizant special, cu ajutorul lui sângele preia mai uşor oxigenul din apă. Este un catalizator puternic, ajută la funţionarea optimă a celulelor.Acalinizează organismul şi sistează condiţiile cu exces de acizi. Praful acesta alcalin este în stare să compenseze nu numai excesul de acizi din sânge, dar pe lângă acesta este capabil şi de legarea acidului gastric.

 

 

Praful recomandat de noi se consumă pe parcursul zilei, amestecat într-un pahar de apă curată. Prin consumarea produsului nostru, într-un interval scurt, de doar câteva săptămâni – în funcţie de reactivitatea personală –, puteţi obţine rezultate deosebite în ceea ce priveşte dezacidifierea, detoxifierea şi energizarea organismului.


Informaţii suplimentare

Cum se pot cumpăra produsele?
 

Aprovizionare

Preparatul se poate comanda după înregistrare prin casa de comenzi online.
În acest scop, vă rog să faceţi clic pe pagina mea internaţională.
Dacă vreţi să faceţi comandă în mod direct, trebuie să accesaţi sub punctul de meniu “Produse”.


Dar este mai avantajos să vă înregistraţi, pentru că obţineţi produsele la un preţ mult mai convenabil. Acesta este posibil sub punctele de meniu Posibilităţi comerciale. Alăturaţi-vă de noi.”

 

 

 

 

Tratamentul medicamentos

Scopul tratamentului medicamentos în GERD este scăderea efectului iritativ a conţinutului gastric acid ajuns în esofag, ceea ce se poate realiza – pe lângă schimbarea stilului de viaţă – prin terapie medicamentoasă.

Cele mai eficiente sunt medicamentele care scad secreţia gastrică, deci producţia de acid gastric.

Anumite medicamente, cum ar fi substanţele antiacide, care neutralizează efectul acidului gastric, se pot folosi cu rezultat doar în cazurile uşoare, sau de gravitate medie de boală.

Pentru astfel de acuze, mai puţin grave, medicamentele antiacide se pot procura şi fără reţetă, dar sunt eficiente doar pentru o scurtă perioadă de timp.

În zilele noastre tratamentul cel mai eficient pentru scăderea secreţiei acidului gastric este cel cu inhibitorii pompei de protoni. Medicamentele generaţiei noi ai inhibitorilor pompei de protoni au un efect rapid, continuu, şi scad, sau chiar sistează simptomele de reflux încă din primele 24 de ore.

Aceste medicamente, care scad cantitatea de acid gastric nu opresc de tot poroducţia de acid, astfel încât – chiar şi lângă folosirea lor –, mediul acid necesar pentru funcţionarea enzimelor digestive, rămâne neschimbat.

În 80% a cazurilor boala necesită un tratament îndelungat din cauza recăderilor. Tratamentul este ales pe baza simptomatologiei. În cazurile uşoare (de 1-2 ori pe săptămână, câte un episod postprandial) este admisă administrarea medicamentelor antiacide fluide.

Dintre metodele moderne uzuale o technică de acceptanţă generală este administrarea de medicamente antiacide în cantitate descrescândă, pe o durată de 8-12 săptănâni, imediat după efectuarea endoscopiei. Endoscopia trebuie efectuată pentru excluderea complicaţiilor.

O altă posibilitate este tratamentul chirurgical. Acesta devine necesar în cazurile în care ne putem aştepta la un tratament de întreţinere de lungă durată, în primul rând în cazul oamenilor tineri. Operaţia se face strict la indicaţia medicilor specialişti, după investigaţii minuţioase, în instituţii cu dotare specială.

Din cauza procentului mare de recidivă, în general se recurge la un tratament de întreţinere, în cursul căruia cei mai eficienţi s-au dovedit a fi tot acei inhibitori ai pompei de protoni. În cazurile grave, care nu răspund la tratamentul medicamentos, sau în cazurile cu anumite complicaţii, intervenţia chirurgicală uneori nu poate fi evitată.

Accesări: 9415